Punţi peste generaţii - Echipa Dynamix Robotics

     Pasiunea lui Dan pentru robotică s-a cristalizat începând din clasa a X-a, când în timpul orelor atenţia îi era distrasă de roboţi, de mecanisme, pe care apoi îi construia acasă sau la şcoală, rezolvând problemele ce apăreau în timpul construcţiei. Astfel, Dan a început să dedice din ce în ce mai mult timp acestei pasiuni. Îşi aduce aminte cu drag de concursurile și de olimpiadele de robotică la care a participat pe vremea când era elev (vreo 10 la număr), fiind de fiecare dată clasat printre primii 3. Plin de recunoştinţă, ne mărturiseşte că doamna prof. ing. Rus Ana-Maria i-a fost mentor şi sprijin la aceste concursuri. De asemenea, părinţii l-au încurajat constant, oferindu-i sprijinul necesar în manifestarea acestei pasiuni.
     Îl întâlnesc des pe la şcoală, deoarece îi sprijină pe elevii noştri, Răzvan şi Alexandru, pasionaţi şi ei de robotică. Colaborarea lor cu Dan durează de vreo trei ani, între aceşti tineri existând o comunicare foarte bună, dar şi o prietenie adevărată. Alexandru consideră că Dan este „un om deosebit care a reuşit să coaguleze echipa şi care are o viziune tehnică extraordinară în construcţia roboţilor”.
   Răzvan este pasionat de tehnologie încă din copilărie, motiv pentru care a ales să studieze la Colegiul Tehnic „Alesandru Papiu Ilarian” Zalău. Pe lângă materiile tehnice studiate în şcoală, a învăţat singur, în timpul liber, cinci limbaje de programare diferite. Apoi a descoperit că domeniul în care poate valorifica cunoştinţele acumulate este robotica, despre care afirmă că este „un domeniu suficient de vast încât să nu mă plictisesc niciodată.”
     „Întotdeauna mi-a plăcut să îmi petrec timpul în aer liber, fiind pasionat de drumeţii. De când am început cursurile la Colegiul Tehnic „A.P.I”, informaţiile primite şi pasiunea cu care acestea ne-au fost furnizate de către doamnele profesoare mi-au stârnit interesul pentru tot ce ţine de domeniul tehnic. Tot în această perioadă mi-am descoperit pasiunea pentru aeromodelism la Palatul Copiilor, profesorul Pop Cristinel fiind cel care a reuşit să îmi cultive această pasiune. Din prima bursă primită de la Tenaris mi-am cumpărat un kit Arduino pe care l-am folosit în proiectul cu care am participat la Festivalul Naţional al Ştiinţei din 2019, materiile mele preferate fiind cele ce privesc specializarea în care mă pregătesc, dar îmi mai plac şi matematica şi fizica.” – ne mărturiseşte Alexandru.
     Le-am aflat pasiunile, dar eram curioasă să aflu şi cine sunt persoanele care i-au influenţat, în mod special, până în această etapă a vieţii. Cunoscându-l într-o oarecare măsură pe Răzvan, nu am fost deloc surprinsă să aflu că l-au impresionat dintotdeauna oamenii care prin inteligenţă şi originalitate au reuşit să revoluţioneze lumea tehnologiei şi să fie „trendsetteri” în domeniul respectiv. Astfel, îi admiră foarte mult pe Steve Jobs, Jony Ive, Bill Gates.
     Pe lângă părinţii care i-au fost mereu aproape, Alexandru menţionează că şi profesorii au reuşit să creeze cadrul unei manifestări proprii, pentru a putea învăţa lucruri noi şi utile pentru viitor, reuşind să-l călăuzească pe drumul ales.
        Cea mai mare provocare pentru aceşti tineri entuziaşti a constituit-o construirea robotului cu care au participat la competiţia internaţională WRO2019 de la Győr (Ungaria). Amândoi sunt de acord că, în primul rând, o mare provocare a constituit-o tema pe care au ales-o, şi anume educaţia prin muzică. Neavând niciun fel de astfel de interacţiune cu muzica până în acel moment, a fost complicat la început să-şi dezvolte un mod eficient de lucru şi de învăţare, dar, într-un final, au reuşit să înveţe să cânte la pian şi să realizeze un robot care să poată, la rândul lui, să-i înveţe şi pe alţii acelaşi lucru.
    Când i-am rugat să descrie atmosfera din sala de concurs, Alexandru mi-a mărturisit că a trăit cu maximă intensitate fiecare moment al competiţiei. Nici nu se putea altfel, deoarece sala de concurs a fost plină de tineri pe care îi unea aceeaşi pasiune, robotica.
     Încântat de atmosfera deosebită, Răzvan a remarcat existenţa unor proiecte care răspundeau la probleme reale, care înglobau tehnologii de ultimă oră. A fost, de asemenea, fascinat de întâlnirea cu elevi care erau practic cei mai buni din ţara lor în domeniul roboticii. Au apreciat faptul că nu au existat tensiuni sau conflicte între echipe şi că s-a plecat de la premisa că toţi sunt prieteni şi sunt la acelaşi nivel. A remarcat că universitatea (Edutus University) în cadrul căreia a fost organizat concursul  oferă condiţii deosebite studenţilor săi, fiind dotată cu laboratore high-end, tehnologie de ultimă oră pe orice plan, profesori universitari din mai multe ţări, acces nelimitat pentru studenţi la oricare dintre facilităţile pe care le are.
  Amândoi sunt însă dezamăgiţi că echipele din România sunt poate printre puţinele din lume slab susţinute de ţara pe care o reprezintă. Răzvan este de părere că România nu dispune de resursele materiale necesare în cadrul MEN, pentru a putea organiza o astfel de olimpiadă de robotică pentru elevii români. În ciuda faptului că în ţară există foarte mulţi elevi talentaţi, care au învăţat să construiască şi să programeze roboţi în afara şcolii şi a programei şcolare, statul român nu a făcut niciun efort pentru a sprijini şcolile şi elevii pasionaţi de robotică.
     În ciuda acestor neajunsuri, munca şi dăruirea lor au fost recompensate prin obţinerea locului 16 din 34, la secţiunea Creativitate – categoria Open Senior. Echipa a reuşit să compenseze acest dezavantaj, construind un robot complex care a necesitat îmbinarea mai multor tehnologii şi limbaje de programare, surclasând astfel echipe care au avut sprijin material substanţial, precum cele din  SUA şi Japonia. Scorul final la secţiunea de creativitate a fost unul foarte strâns, un punctaj semnificativ fiind acordat elementelor de design ale robotului şi ale standului (bannere, afişe, materiale promoţionale etc.).
  În final, i-am rugat să ofere câteva sfaturi tinerilor pasionaţi de robotică şi nu numai.
  Alexandru: „Sfatul meu pentru tinerii pasionaţi de robotică este de a nu se da bătuţi niciodată în ciuda tuturor greutăţilor şi de a învăţa din greşelile pe care le fac.”  

   Răzvan: „Nu vă lăsaţi descurajaţi atunci când nu reuşiţi din prima ce v-aţi propus, din contră, trebuie să perseveraţi, să vă lăsaţi conduşi şi motivaţi de pasiunile voastre. Pentru a avea succes trebuie  să încercaţi mereu să vă autodepăşiţi.”

Au consemnat, prof. Zinia Matyas

                             prof. Mihaela Sălăjan
 

Foto: Răzvan Tişa (arhiva personală)
           prof. Mirel Matyas

Pentru alte activităţi desfăşurate la API accesaţi link-ul Activităţi/Evenimente.

Reproducerea textului şi a fotografiilor este interzisă fără acordul coordonatorului proiectului "Punţi peste generaţii" - Zinia Matyas